Se apropie alegerile locale, alegeri ce inseamna pentru pescari un weekend jertfit pe altarul democratiei, un weekend in care – in loc sa dam la peste -  vom da cu stampila in cabina de vot sperand ca  pestisorul de aur ne va indeplini dorintele. Daca stam mai bine sa ne gandim, pana la urma nu noi facem captura, ci alesii, balosul, baboiul si albitura fiind chiar alegatorii. Dovada cea mai buna este nadirea intensa cu care candidatii spera sa ne ia mintile pentru a pune inca o data – a cata oara? – botul. Nu o sa va rapesc aici timpul cu asfaltarile, cu parcurile si reabilitarile termice facute in graba de primari inainte de alegeri si nici cu promisiunile desantate ale celor care se dau de ceasul mortii ca menirea lor este de a fi viitori primari care salveaza urbea din mainile actualului primar. Nu o sa analizam moralitatea campaniilor de cumparare a voturilor amaratilor cu sepci, pixuri, bere si mititei. Vom aborda in schimb influenta primariei asupra pescuitului. Bine zicea un afacerist care si-a cladit imperiul comercial pe vanzarea de viermusi, rame si libelule pescarilor in pravalia sa din bulevardul Ghencea : “dati-mi o primarie si fur tot Universul”. Intr-adevar, nimeni nu vede mai bine ca noi, pescarii, desertaciunea alegerilor locale, dupa ce primarii ne-au dat, mandat dupa mandat, plase cu ochiuri mici, pana ne-au ras si ghibortul din carlig.

Este vorba aici despre o specie politica aparte, primarul lacustru, animal agrarian specializat in viata pe malul apei, cel care are in sacosa comunala nu numai islazul, ci si niscaiva balti si lacuri. Daca isi pastoreste alegatorii cumva la 20 – 40 Km de un oras, atunci s-a aranjat, el, cu nevasta, socrii, cumnati, nasi, copii si nepoti. In spatele canalizarilor, a apei curente, a drumurilor si podurilor ramase mereu in proiect de la un mandat la altul, se afla terenurile in parjoala, stufarisul si malurile napadite de papura ale unor ape pierdute altfel prin geografie. Marii lor inaintasi, primarii comunali ai anilor ’90, au defrisat calea dezvoltatorilor imobiliari oferind ceea ce isi doreste orice muritor cu cheag de pe planeta asta: un teren pe malul lacului, pentru o vila cu pitici din ipsos pe gazon, ponton si garaj pe apa, in care sa dormiteze salupa de 200 de cai putere, destui pentru a face sa moara de invidie toti prietenii. Cele mai bune exemple sunt Snagovul si Mogosoaia, lacuri odinioara superbe, decazute din drepturile biologice datorita deversarii prea plinului foselor septice ale vilelor de milioane de euro. Cum sa investesti atatia bani intr-o casa de dragul lacului pe care il transformi incet, dar sigur, in hazna? Iata o intrebare la care nu pot raspunde multi dintre posesorii acestor mici palate cu lac in batatura, aflati indubitabil la prima generatie in pantofi.

Legatura intrinseca dintre primar si ecosistemul acvatic este indicata de o serie de inginerii genetice care, daca nu intervin in genofond, atunci cu siguranta ca fac acest lucru cu fondul funciar. Ca sa dai drumul la afaceri imobiliare peste camp este musai ca malurile lacurilor sa devina peste noapte parte a intravilanului. Ori acest lucru il poate face chiar primarul nostru, morpha lacustris, cu o invartejeala de creion care transforma terenul agricol in intravilan. Dar ce valoare are un teren langa lac, daca proprietarul nu are acces la apa? In ciuda legilor care spun ca orice lac, apartinand domeniului public, are o fasie a malului lata de cativa metri,  pe care legiuitorul o defineste ca fiind “zona de protectie”, majoritatea proprietatilor limitrofe isi duc gardurile pana in apa. Asa e si la Snagov, asa se intampla in toata tara, asa este oriunde se construiesc vile, indiferent ca sunt pe malul raurilor sau al barajelor. Cel mai bun exemplu este Tancabestiul, unde niste intreprinzatori cu iz avocatesc interlop au cumparat terenuri pe care le-au vandut ca “proprietati cu iesire la lac”. Proprietarii lacului, faimos printre pescarii de crap de la noi si de aiurea, se lupta si astazi pentru a nu se trezi cu garduri ce desfiinteaza accesul pescarilor la pontoanele special construite de acestia pentru pescuit. Multi dintre stapanii bodyguarzilor care abia asteapta sa traga cu pusca dupa pescarii ce trec pe malurile Tancabestiului, incalcand proaspetele proprietati, sunt nume cunoscute ale coclelii politice dambovitene, printre acestea aflandu-se chiar un fost prefect al Bucurestiului. Cum sa invinga pescuitul sportiv asa gasca? Este de mirare ca inca mai putem pescui pe Tancabesti.

S-au inmultit cazurile de abuzuri pe rauri, acolo unde proprietari de terenuri indraznesc, cu largul concurs al primariilor, sa-si infiga gardurile pana in albia raului, considerand acel segment de apa proprietate privata. In Delta, prin presiune politica, administratia rezervatiei a cedat multe terenuri primariilor care nu au intarziat sa le exploateze potentialul, incluzandu-le abuziv in intravilan. Spagile pe care le incaseaza acesti primari lacustri pentru fiecare teren in care balega uscata s-a metamorfozat in piscina sunt atat de consistente incat s-a ajuns la o criza de pamant asemanatoare celei din Japonia. Atat de grava incat la Cernica, unde din samanta de porumb a aparut o intreaga holda de vile cu etaj, buldozerele au impins munti de pamant in lac pentru a mai construi cateva sute de metri patrati de teren locuibil. Cine are o harta veche in care apare acest lac, poate compara schimbarea dand un ochi pe hartile actuale de pe Google si se va convinge. Cat de bine le merge celor care se ocupa cu asa ceva, se poate deduce usor din maretia mausoleului cu piscina si acoperis din tabla de cupru ridicat de primarul care a tinut sa rivalizeze cu clopotnitele manastirii de aici.

Asadar singura noastra speranta este ca lacurile sa fie cat mai departe de primarii pe care, inevitabil, Romania de peste tarla ii va stampila. Am descoperit o astfel de apa, ea se numeste Chiroiu, si – paradoxal – gazduieste o colonie de egrete, starci de noapte si buhai de balta. Iar miracolul ornitologic, de negandit pe alte balti unde cormoranii si pelicanii rataciti sunt aliciti fara somatie, are proiectie si sub apa, acolo unde mai sunt ceva stiuci si salai, parca special pentru a ne acidula sperantele. Nu mai este mult timp si va trebui sa alegem. Intre a merge la stiuca si a merge la vot.

Dupa un inceput de an plin de concursuri private a venit si randul unui concurs oficial. AGVPS  impreuna cu Adrian Petrisor  au organizat campionatul national de feeder. La startul acestei competitii s-au aliniat 6 echipe. Fir intins Arad, Tubertini Timisoara, Osprey Team Bucuresti, Maros Team Fintainele, Giurgiu, Lazar Team Arad. Am  sa imi exprim parerea mea despre cum am vazut concursul din spatele standurilor si o sa incerc sa trag niste concluzii cu privire la cum s-au pregatit, ce au facut sau ce cred eu ca ar fi trebuit facut pentru niste rezultate mai bune. Sa „pornim”  la drum!

Am plecat la drum dis de dimineata cu cameramanul PVTV Florin pentru a asista la aceasta finala. Finala care se anunta una cu staif, pescari si baboi dupa baboi. Am ajuns acolo la ora 8 dimineata si dupa ce am dat o tura pe la toti concurentii pentru a-i saluta, ochiul meu de specialist a inceput sa iscodeasca trusele, monturile si nadele lor.

Spre surprinderea mea nu am vazut aliniati la startul acestei competitii prea multi pescari cu state vechi in ale concursurilor. Pot spune cu mana pe inima ca stiam cine o sa castige finala si cu o eroare de 0,1% puteam da si podiumul la individual…  acea eroare s-a produs si campion a iesit Marius Boldea, un baiat ce care nu il stiam, deci nu il luasem in considerare. In rest faptele s-au intamplat exact cum am crezut. Campioana echipa Fir Intins Arad, avand in componenta ei baieti din lotul Energofish (echipa multipla campioana nationala). Restul echipelor pregatite sau mai putin pregatite ca truse sau momeli au iesit onorabil.

A fost un concurs unde am vazut mai multe rateuri si scapari de pesti cat in toata viata mea competitionala (30 de ani). Pescarii se precipitau la intepare de parca era prima lor partida de pescuit.  Am vazut pescari care au avut titlul in mana, dar in loc sa pescuiasca stateau de vorba la telefon sau fumau linistiti de parca erau la cine stie ce distanta de urmaritori.

Am tras o privire la nadele lor. In mare mai toate nadele erau facute corect, adica usor sub umectate, cu o cantitate suficienta de larve de chironomide sau fouilles in ele. Ce nu am vazut la niciun pescar a fost rame taiate si colate cu pamant sau vierme colat cu pietris ori pamant.

Adrian Petrisor a avut o pregatire exemplara cu fouililes cu pamant, vierme congelat in nada si larve de chironomida, suficiente cat sa faca fata la 2 campionate mondiale. O surpriza placuta a fost sa vad acolo o echipa a orasului Giurgiu, oras care de ani buni nu a mai dat pescari de competitie.

Echipa Bucuresteana a stat destul de slab la capitolul dotare, dar au compensat prin elanul lor, reusind in final sa iasa pe locul 3. Surpriza concursului a fost o echipa debutanta din Timisoara care dupa spusele lor ar fi fost o onoare daca ieseau pe locul 4. S-au inselat si a trebuit sa se multumeasca cu o frumoasa amintire si un memorabil loc 2, o clasare extraordinara pentru o echipa fara experienta intr-un concurs de o asa anvergura.

Am concurat multi ani pe aceasta pista si pot spune  ca se putea prinde dublul cantitatii prinse de ocupantul locului 1. Multi pescari pescuiau intr-o zona cu vegetatie marunta pe substrat, un fel de matasea broastei. Si tot continuau sa nedeasca in spranta ca ceva s-a intamplat, dar ca in scurt timp o sa le intre si lor peste pe vad. Lucrul acesta nu s-a intamplat pentru ca pestilor nu le place acea alga. Trebuia ca la a treia, a patra lansare, cand scoteau pe carlig sau cosulet acea matase fina sa faca imediat alt vad la cativa metri lateral sau sa iasa mai in larg. Plus ca montura lor, carligul cu momeala era in vegetatie, deci slabe sperante ca acestea sa fie gasite de catre pesti. O alta chestie care trebuia facuta era pescuitul cu rame fideluta. Majoritatea a pescuit la vierme sau larve de chironomide (sau combinate). Capturile lor aveau o medie de 300 de grame, pe cand la un pescuit la rame ar fi luat bucati mai mari reusind sa ridice media la un 500 de grame.

Ziua a fost una caniculara, zi in care platica are tendinta sa stea in termoclina „zona dintre apa rece de la substrat si apa calda de suprafata”. Exista ca o fasie mai ingusta sau mai lata cu temperatura constanta unde pestilor le place sa stea si sa se hraneasca.

Sa vorbim cateva randuri despre monturile cancurentilor. Marea majoritate folosea cosulete de 20-30 grame, care incarcate ajungeau la 45-55 de grame. Forfacturile cu fire intre 0,12 si 0,16mm si carlige de la numarul 10 la 14. Lungimea fortfacurilor  fiind intre 20 si 35cm. S-a pescuit destul de precis avand in vedere ca mai toti participantii aveau blocaj la linie, deci pescuiau practic pe acelasi vad.

Clasamentul, la incheierea concursului, arata asa: pe locul  unu si campioana nationala echipa  Fir Intins Arad, pe locul doi echipa debutanta Tubertini Timisoara, pe locul 3 echipa Osprey Team Bucuresti, locul 4 Maros Team Fintinele, locul 5 echipa surpriza din Giurgiu si ultimul loc inca o echipa Aradeana ” Lazar Team Arad”. Campioana urmeaza sa se deplaseze la campionatul mondial de feeder din Belgia unde speram sa faca „o figura frumoasa” si sa se intoarca cu un loc pe podium. In incheiere urez tururor pescarilor Fire zbuciumate!

Va pasioneaza pescuitul cu jiguri? Ei bine, sa stiti ca inca nu si-au aratat toate secretele, iar aceasta constatare este cel mai bine argumentata de Paychek Baits care au creat un accesoriu ce se ataseaza acestora. Este vorba despre Nose Job, o bucata de plastic transparent concav care poate transforma orice jig care armeaza o naluca supla intr-un  chatter bait, naluca ce inoata eratic in masa apei. Accesoriul cu pricina functioneaza excelent atat cu monturi Texas, cand il fixam chiar in spatele lestului culisant sub forma de glont (bullet) cu o bila mica din cauciuc, cat si cu jiguri finesse care capata astfel un plus de vibratie. Pachetul contine patru astfel de accesorii si costa 5,14 $.

Avem o veste buna si pentru cei care se grabesc atunci cand sunt pe apa, fie ca asta se datoreaza pescuitului in regim de competitie, ori pescuitului recreativ ce are din pacate la dispozitie prea putin timp. Norton Quick Twist face din schimbarea nalucilor o treaba nu numai simpla, dar si rapida. Noul concept de agrafa si-a facut debutul ca un accesoriu realizat hand made, secret bine pazit, pe care il foloseau  numai ghizii profesionisti de pescuit de pe Coasta de Vest a Statelor Unite. Astazi agrafa aceasta este la indemana oricarui pescar care se poate bucura de designul special ce il ajuta sa schimbe rapid o oscilanta cu un vobler sau cu un spinnerbait. Pe langa avantajul rapiditatii cu care sunt schimbate nalucile, aceasta agrafa are si atu-ul sigurantei, ceea ce face din deschiderea sa accidentala in timpul drillului un cosmar indepartat, totul la un pret de 4,99 $.

La ce te gandesti cand vezi o femeie pe malul apei pescuind?   Eu zambesc de obicei si ma bucur ca din ce in ce mai multe femei iau microbul. Mai mult de atat, sunt femei care concureaza si obtin rezultate foarte bune, cum este de exemplu Izabela Lozinca , din Bacau, ea este o buna prietena de-a mea, femeie de succes in afaceri, mama a doi copii, pescarita  innraita care a reusit sa obtina premii dupa premii in competitiile interne si internationale.  In anul 2008 a devenit campioana nationala la pescuitul stationar. O alta binecunoscuta pescarita este Veronica Ispas din Zalau, cu multe premii in palmares.

In anul 2011 s-a organizat pentru prima oara in judetul nostru (Satu-Mare) un concurs de pescuit stationat dedicat  in exclusivitate sexului frumos. La acest concurs s-au inscris 19 doamne, dintre care si-au facut prezenta pe pista de concurs 15. Duminica dimineata lasandu-si sotii, copii si sortul de la bucatarie deoparte, aceste doamne s-au insiruit pe malul fondului piscicol de la Porumbesti,  inarmate cu vergi, lansete, plute, accesorii si momeala de cea mai buna calitate, fiindca fiecare dintre ele vroiau sa castige.  Era o atmosfera placuta, vesela, interesanta, inedita si emotionanta.  E o priveliste unica, zic eu, sa vezi insiruite pe mal 15 femei cu vergile in mana. Mi-ar face placere sa vad, aud si sa particip la cat mai multe astfel de concursului la noi in tara, femeile ar trebui incurajate mai mult sa participle la competitii, iar organizatorii ar trebui mereu sa se gandeasca si la aceasta categorie. Femeile din ziua de astazi sunt foarte ocupate, muncesc cot la cot cu barbatii, iar acasa se ocupa de

copii si gospodarie, in weekend, ies cu barbatii la pescuitul de agrement si atat. E pacat, ele trebuiesc incurajate, sustinute, iar microbul competitiilor odata pus stapanire pe ele, le va face sa simta acea stare deosebita pe care o ai la un concurs, cand adrenalina creste in tine.

Ei, acelasi lucru se va petrece pe 3 Iunie 2012 pe balta de la Porumbesti, unde va avea loc cea de-a doua editie a Cupei Femina, unde sunt asteptate toate pescaritele dornice sa ridice putin adrenalina din corp si sa simta furorile unui concurs de pescuit. Sunt asteptate doamne, domnisoare, fara limita de varsta, durata concursului este de 3 ore, inscrierile se fac la sediul A.P.S. Satu-Mare str. Decebal nr. 10 sau la magazinele Amazon, pana la data de 31 Mai 2012.

Va salut si nu uitati: IUBITI NATURA SI AVETI GRIJA DE EA!

.

Fiind detasat cu serviciul in Cairo, consultand calendarul, vad ca se apropie o mini vacanta de 1 Mai. Patru zile libere si deja imi si fac rezervarea biletului de avion pentru a ajunge acasa in Romania. Pe drum sunt cu gandul la o posibila partida de pescuit la crap, neavand sansa de a practica sportul meu favorit in Egypt. Dupa aterizarea in aeroportul din Budapesta, pornesc mobilul pentru a-mi suna prietenii pescari Norbert si Remus.

Amandoi sunt in mijlocul unor competitii. Norbert si echipa PV TV Team Romania, sunt la cupa SBS, care are loc la Tancabesti, iar Remus este participant la o cupa internationala in Ungaria, pe lacul Szekely. Urandu-le fir intins baietilor, ma gandesc oare unde si cu cine voi iesi la o partida de pescuit la crap? Anul trecut, inaintea detasarii mele in Egypt, am fost invitat sa pescuiesc pe lacul Moby Dick aflat la 9 km de orasul Satu Mare, de catre Zsolt, proprietarul acestuia.

In decurs de 2 ani s-a realizat o amenajare foarte frumoasa pentru pescarii judetului Satu Mare si nu numai

Am sa profit de aceasta invitatie acum. Dupa cateva telefoane, am cazut de comun acord cu Zsolt si un prieten de-al meu din liceu Lucian, de a iesi impreuna sa testam populatia de crapi din acest lac.

Vineri dupa-masa am ajuns pe lac, dupa o scurta analiza a locatiei, am realizat ca este una tipica a lacurilor unde se pescuieste de pe un singur mal. Sondand substratul cu markerul nu am gasit nicio structura, dar datorita experientei pot spune ca pe asemenea lacuri cele mai bune rezultate se pot obtine pescuind cat mai aproape de malul opus. Teoria s-a dovedit a fi corecta si in acest caz. Pentru ca vremea era in incalzire, cu temperaturi extrem de ridicate pentru aceasta perioada, crapii se aflau pe apa mica (1-1.2m adancime) la 2-3 metri de malul opus. Aici am pregatit si patul de nada cu boiliesuri solubile si cativa bulgari cu seminte si pelete.

Primii crapi au inceput sa-si faca prezenta dupa cateva ore de pescuit. Primul peste - un frumos crap romanesc de ~ 7 kg.

Am fost foarte fericit pentru ca dupa o lunga perioada de stagnare am resimtit emotiile unui drill. Au urmat alti crapi frumosi cu o medie de ~8 kg, dovedind ca aceasta balta este intr-adevar bine populata.

Lucian si prima lui captura de pe Moby Dick

Si Zsolt impreuna cu fiul sau Krisztian au pus pe saltea numerosi crapi frumosi

Generatia viitorului – profesionist la 12 ani

Felicitari Krisztian!

Cateva cuvinte despre echipamentul si monturile folosite de mine

Lansetele Nash Entity de 3,6 m cu putere de 3,5 lbs. s-au comportat foarte bine atat la lansat cat si in dril. Pe langa aceste calitati, lansetele au si un pret accesibil tuturor.

Senzorii si hangerele de la Nash mi-au fost de mare folos pe toata durata partidei.

Ca terminal am folosit Run Rig – leaderul de la Nash. Acest leader insumeaza toate proprietatile unui leadcore traditional, in plus este invizibil in apa…

… un lucru foarte important, tinand cont ca am pescuit aproape de malul opus, intr-o apa de 1- 1,2 m. adancime, limpede.

Carligele folosite la aceasta partida au fost Fang Gaper nr. 7 si Fang Twister nr. 8.

Pe firul de par am folosit boiliesuri solubile de 20 mm, pe baza de faina de peste cu aroma de Strawberry, combinate cu flumino pop-up, de asemenea solubile. Aceste flumino pop-up-uri sunt incluse in flumino pack-ul de la SBS, primit pentru testare (am fost foarte multumit de ele).

De asemenea, in acest pack este inclus si un flumino groundbait cu lichidul aferent. Prin combinarea celor doua obtinem un amestec ideal pentru naditor sau plumb striat.

Inaintea fiecarui lanseu am atasat forfacului un saculet PVA umplut cu pelete, iar pentru o atractie mai mare am pus cateva picaturi de lichid flumino pe pop-up si pe saculet. Acest lichid, in reactie cu apa formeaza un nor foarte atractiv pentru crap, mai ales daca pescuim in ape putin adanci cu vizibilitate ridicata.

Irezistibil pentru mustaciosi!

Pe parcursul intregii de crapii au raspuns foarte bine la nada, atat in timpul zilei cat si noaptea.

Nici drill-urile duble nu a fost rare

Punctul pe i a fost pus de un exemplar de 20+. Acesta si-a facut prezenta la standul nostru a doua noapte, la ora 1:26 AM, printr-o trasatura foarte agresiva, o plecare violenta, urmata de un dril de aproximativ 20 minute, care m-a tinut cu sufletul la gura. Cand l-am zarit in minciog nu imi venea sa cred.

Un superb crap sui, de aproape 1m lungime

… mare a fost bucuria …. cantarul a sarit de 20!

Fiecare crap a fost eliberat dupa cantarire si sedinta foto, deoarece regulamentul lacului nu permite retinerea crapilor in saci de pastrare. Media capturilor pe parcursul partidei a fost de aproximativ 8 kg, o medie extraordinara care rivalizeaza cu lacuri consacrate ( nu am capturat crapi sub 5 kg).

M-am bucurat foarte mult de prima iesire din 2012 , sper ca si partidele urmatoare sa fie cel putin la fel de reusite.

Multumesc Zsolt pentru invitatie si lui Lucian pentru companie !

Fir intins tuturor!

Cu Tatiana am facut cunostinta dupa zile lungi de incertitudine. Tocmai se lumina de ziua, orizontul se colorase in tonuri de rosu. In linistea profunda a diminetii, senzorul a izbucnit intr-un tipat strident, care nu se mai termina. Reglasem baitrunnerul sa fie destul de liber, ca pestele sa poata lua fir, si pestele asta plecase ca o locomotiva. Eram in a cincea zi a partidei, dar o trasatura atat de brutala inca nu vazusem.

Vitalii a sarit din pat ca si cum cortul ar fi luat foc. Din comoditate, nu-si ancorase sacul de dormit de rama patului si sacul i s-a agatat de picior. Vitalii nici nu l-a bagat in seama. L-a tarat dupa el cativa pasi, pierzandu-l pe drum in timp ce fugea spre lanseta aflata la vreo 15 metri de cort. Senzorul continua sa urle, tamburul se rotea nebuneste, ca si cum ar fi fost bagat in priza. Polizor! a zis Vitalii si a intepat.

“Polizor” e expresia lui unica pentru trasaturile care nu se opresc. Sunt tot felul de moduri de a descrie momentul asta, ca o injectie de adrenalina. Unii spun – banal – a tras tare. Altii – intr-o nota folclorica – zic “a plecat pe caraiala”, aluzie la melodia inconfundabila a mulinetei. Vitalii zice –  concis – Polizor!

Pestele a venit spre mal foarte nervos si facand o volta larga, spre stanga. Miscare clasica, numai buna sa-ti croseteze toate lansetele. Acum, insa, pe directia pe care plecase, nu era niciun fir in apa. Mai devreme, un crap de vreo 6-7 kg ne luase firul unei balize H, pentru ca pusesem montura prea aproape de ea, si cu asta zona se eliberase complet. Malul era curat, deci sansele pestelui de a scapa erau mici.

Cum e, Vitalii? l-am intrebat. Nu e rocker, a zis Vitalii. Asta e bine.

“Rocker” inseamna ca pestele scutura din cap. Ciortanii sunt rockeri frenetici, cu un ritm dezordonat in miscari, in timp ce crapul mare, desi nu e neaparat lent, opune o rezistenta solida, constanta, fara inflorituri.

Am luat minciogul si am intrat in apa. Vantul nu incepuse sa bata si lumina era inca slaba. Urmaream cu privirea firul galben alergand pe suprafata lacului, in fata mea. Cand pestele a ajuns aproape, am avut impresia ca e cam rapid si am zis ca e mic. Am intins mana, am bagat minciogul sub el si l-am luat din prima, ca si cum ar fi fost un ciortan. Vitalii era tensionat, lui pestele i se parea greu. Am desfacut cu unghia nodul dintre linie si leadcore (o scamatorie care ii amuza pe cei care o vad), Vitalii a pus lanseta pe rod-pod si eu m-am aplecat sa ridic pestele cu tot cu minciog si sa-l aduc pe saltea. Abia daca am putut sa-l ridic. Din apa a iesit un crap-oglinda masiv si imaculat.

Sa moara Tatiana, ce misto e! a zis Vitalii cu accentul lui moldovenesc, uitandu-se la “oglinda” care era aproape cat salteaua de lata. La scurt timp, a venit si Florin Albu, administratorul lacului, sa vada captura. Nu cunostea pestele, nu-l contabilizase la recensamantul crapilor facut in toamna. Pai daca e un peste nou, sa-i dam un nume. Cum sa-i spunem? In cinstea lui Vitalii, i-am spus Tatiana.

Tatiana era al patrulea crap mare dintr-o partida care incepuse prost. Venisem la Horgesti sa filmez doua episoade “Catch & Release” si, ca si alta data, Horgestiul a tinut sa-mi atraga atentia ca pescuitul aici e frumos tocmai pentru ca nu e simplu. La balta laudata sa nu te duci cu sacul (de boilies). Asta e o atractie in plus, alaturi de marimea capturilor. Dificultatea face pescuitul cu atat mai interesant, dar cand in primele trei zile prinsesem doar trei pesti de 12-13kg mi-a trecut prin cap ca s-ar putea sa abandonam filmarea. Pur si simplu, n-aveam ce arata la camera.

Sub aspectul blajin, de iaz molcom asezat intre dealuri decorate cu petice de padure, Horgesti are un specific cu care nu m-am mai intalnit. O populatie de 250 de crapi de “doua cifre” se rasfata pe o intindere de 50 de hectare de apa. Cinci crapi pe care vrei sa-i prinzi la hectar. “Rasfat” e cuvantul potrivit, pentru ca abundenta de hrana naturala – larve, melci crustacee – ii pune pestelui pe tava tot ce-si doreste. De ce l-ar mai interesa boiliesurile? Si problemele abia incep. Lipsa structurilor de orice fel, vizibile sau scufundate, si adancimea constanta fac din localizare o loterie. Te ajuta doar vantul. La Horgesti, e bine sa bata spre zona cu apa adanca a lacului, unde ne asezasem, dar in cinci zile a batut invers sau n-a batut deloc.

Doar intr-o seara vantul s-a intors cu fata spre noi, pe cer au aparut cativa nori si s-a facut racoare. La scurt timp, am prins un “ciortan” de vreo 10kg. A fost un semn ca lucrurile se schimba. Zona nadita incepea sa produca. In noaptea aceea, trasaturile au venit din doua in doua ore si au inceput sa apara pestii mari. Doi crapi de 17kg si 18kg au aterizat pe saltea. Peste zi, am scos toate lansetele si am odihnit vadul, dar am continuat sa nadim (nu e rau ca pestele sa poata lua nada si fara sa gaseasca o perdea de fire pe zona nadita), iar in seara urmatoare am mai prins un “comun” de 17kg. Apoi a venit Tatiana.

Tatiana de la Horgesti locuieste intr-un lac special, unic, care produce crapi mari fara a fi carpodrom. Trasaturile nu curg pe banda rulanta, pot trece zile pana cand trenul cu crapi opreste in statie, dar merita sa astepti pentru momentele astea. Mai mult decat pe alte lacuri, la Horgesti ai nevoie de un plan corect, de o nada eficienta si de multa rabdare. Daca vrei sa o seduci pe Tatiana, nu e suficient un buchet de boilies. De aici marea atractie (cel putin pentru mine) a locului, care mi s-a imprimat inca de la prima partida. Horgesti nu-ti ofera doar capturi memorabile, iti ofera o experienta de pescuit completa.

L-am rugat zilele trecute pe Sylvain Remetter sa ne tina la curent cu situatia de pe incintele de la Ultima Frontiera, mai ales ca vom merge saptamanile urmatoare (cu ocazia BEST 5 PIKE) sa reeditam partidele memorabile din toamna, cu . De stiuca stiam ca merge perfect in aceasta perioada si asta o stiam si din alte surse, insa eram curiosi cum merge pescuitul crapului, mai ales ca din ce in ce mai multi pescari perg pe incinte dupa mustaciosi.

Nu au trecut prea multe zile si am primit un telefon de la Sylvain, care mi-a spus ca a cazul recordul lacului. Astazi dimineata a fost pus pe saltea un crap comun de 22 de kilograme, prins pe lacul cu numarul 8, la pontonul TATI. Fericitul pescar care a facut cunostinta cu pestele se numeste Fanfan, este turist francez si l-a pacalit la un snowman, cu o bila de 20 Nutrabaits si pop-up Senzor de 12 milimetri.

Nu a fost singurul peste important al zilei, un altul, de data asta un amur sanatos, cu o greutate de 15 kilograme a fost prins chiar de Sylvain la pontonul BUCURA, pe acelasi lac numarul 8, si a venit la o montura cu porumb si acelasi popup de 12 milimetri.

Bravo Fanfan, BRAVO Sylvain si asteptam in continuare vesti cu pesti.

Vasilică Baboieru, pe lângă o mămăligă bună, mai face și niște monturi care mai mereu aduc crapi pe salteaua de primire. Le poți vedea și tu la o partidă reușită de primăvară  pe lacul Măgura 9. Iata cand puteti vedea saptamana aceasta intregul film:

Miercuri – 16 mai
8:00 – TRUCURI LA CRAP – Atracţii flotante
13:30 – TRUCURI LA CRAP – Atracţii flotante

Joi – 17 mai
20:30 – TRUCURI LA CRAP – Atracţii flotante

Sâmbătă – 19 mai
4:30 – TRUCURI LA CRAP – Atracţii flotante

Hyd Geck este o nălucă soft pentru tehnici de fineţe. Nu puţine sunt cazurile când locurile de pescuit, productive altădată şi ştiute numai de noi, nu dau rezultate. Soluţia poate fi doar o schimbare de tactică. Din nou, dacă vom considera că peştii răpitori sunt mereu flămânzi sau preferă mereu silicoanele clasice tip shad, care dau frumos din coadă, putem fi foarte departe de adevărul unei partide de pescuit.

Dacă în cazul bibanului, premisele mai sus amintite descriu un portret-robot destul de reuşit, şalăul poate fi mofturos din cale-afară. Uneori avem partide în care, localizăm şalăul dar avem o problemă. Majoritatea atacurilor simţite nu se finalizează, indiferent cât de prompt şi energic am reacţiona. Şi atunci când capturăm peştele, descoperim că e înţepat din exteriorul corpului, uneori de înotătoare, de coadă sau de sub gură. Spunem că sunt mârâiţi sau se asează pe nălucă. Singurul lucru pe care îl ştim este că peştele e acolo, nu vrea să plece, stă lipit substratului şi aparent, nu vrea să se hrănească sau cel puţin să atace folosind gura.

Hyd Geck este o nălucă de contact. Evoluţia ei specială poate fi pusă în valoare prin ţinerea nălucii în substrat, în poziţie verticală şi ciupită foarte uşor din lansetă. Coada lată, ca de castor, a lui Hyd Geck, devine deosebit de sensibilă şi vibratilă, într-o prezentare care nu permite culcarea monturii pe acoperământ. În plonjări, aceasta nu are efectul natural al codiţelor de shad sau grub. Cu toate acestea, chiar şi un curent de apă foarte slab, poate activa înotătoarea plină de protuberanţe a lui Hyd Geck, dând impresia perfectă a unui peşte pradă care se hrăneşte din substrat.

Un echipament de fineţe este absolut necesar. O lansetă sensitivă din clasa uşoară sau medie-uşoară şi o mulinetă cu un mecanism ce rulează lin, echipată cu o superlinie de 10 livre, sunt o alegere excelentă. Năluca trebuie ţinută cât mai mult în loc, în poziţie verticală şi recuperată din aproape în aproape, chiar şi la un ritm de sfert sau optime de rotaţie completă a mânerului mulinetei. Montura poate fi pusă în valoare şi doar din vârful lansetei, fără a recupera fir. Din când în când poate fi ridicată brusc printr-un pompaj scurt. Acestea sunt motivele pentru care menţinerea liniei cât mai tensionată şi folosirea unui fir textil cu diametru redus, sunt aspecte foarte importante.

Pentru reuşita tehnicii, folosirea unor jiguri tip stand-up, stand-up HD, football, tip-up, sparkie sau banana, sunt absolut necesare. Şi în apă mai puţin adâncă, Hyd Geck dă rezultate bune, păcălind uşor, chiar şi la cei 4 inci ai lui, şi bibanul.

Este o nălucă mai deosebită, mai puţin clasică, ce necesită o tehnică precisă, care se deprinde cu un pic de răbdare. Atacurile peştilor sunt foarte bine resimţite iar satisfacţia este pe măsură. E bine să aveţi în valigeta cu softuri şi o pungă, două, de Hyd Geck, sigur le găsiţi loc între cele câteva sute de silicoane pe care le aveţi deja.

Tuburile sunt naluci suple foarte populare peste ocean in pescuitul basssului, insa la noi foarte putini sunt cei care le au in trusa. Asa cum indica si numele, tuburile sunt goale in interior, astfel incat in ele sa fie introdus un lest de forma cilindrica ce imbraca tija carligului. Pot fi folosite cu jiguri ce au o forma specifica a lestarii, astfel incat centrul de greutate sa fie undeva la mijlocul tijei, sau in monturi. Sunt naluci concepute sa fie folosite atat ca swimbait, in masa apei, cat si in contact cu substratul. Iata de pilda, din multitudinea de oferte, Poor Boy’s Baits Dank,tuburi cu o evolutie speciala, concepute pescuitul cu tehnici skipping pe sub docuri. Pentru cei care nu stiu, skippingul este o tehnica prin care naluca este astfel lansata incat sa sara pe apa ricosand de cateva ori, pentru a ateriza sub tufisuri, docuri , pontoane, barci sau alte structuri de genul acesta.

Pentru astfel de tuburi Gamakatsu a produs un carlig special ce permite pescuitul nelestat in maniera skipping. Este vorba despre Skip Gap Hook, care reuseste sa mentina ferm in armare naluca atunci cand aceasta loveste cu putere si in mod repetat oglinda apei, chiar si in zilele toride, cand peretii subtiri ai tubului suplu devin foarte moi. Spre deosebire de alte carlige care isi propun acelasi lucru Skip Gap reuseste intr-o maniera foarte simpla si eficienta care nu reclama o montura speciala. Folositi clasica montura Texas off set, asa cum faceti cu orice carlig off set wide gap, si sunteti gata de pescuit. Ca specie de destinatie poate fi la noi stiuca acolo unde tufisurile aplecate peste maluri, copacii cazuti si alte asemenea citadele demontreaza ca skippingul poate face adevarate minuni. Carligele se gasesc in variante dimensionale 1/0 – 5/0, Black Chrome si Black Nichel, in pachete de 5, 6 si 25 de bucati, cu preturi cuprinse intre 3,49 $ si 13,99 $, in functie de numar si dimensiune.

Nu va grabiti sa faceti comanda on line pana nu vedeti si Owner 5123 Phantom Tube Hook, un carlig lestat destinat acelorasi tuburi pentru o montura off set, care plaseaza greutatea in interiorul nalucii. Cand pestele ataca si intra in contact cu naluca, el va simti doar textura moale a plasticului suplu, nu si metalul din care este realizata lestarea. Poate fi folosit pentru prezentari de finete in contact cu substratul, asa cum se intampla in pescuitul salaului, iar faptul ca este o montura cu varful carligului ascuns in corpul nalucii, le face sa poata explora zone cu structuri obstructive, greu de pescuit cu jiguri. 5153 Phantom sunt carlige Black Chrome, care vin cate patru in pachet, cu lestari cuprinse intre 1 g si 3,5 g, numerele 5/0 si 3/0, la un pret de 4,99 $.

Astazi la ora 21:30 puteti vedea premiera filmului CATCH & RELEASE CU VLAD PAVLOVICI – La spartul gheţii: Martie pe Tâncăbeşti – partea 2. O partidă de pescuit la crap, făcută pe lacul Tâncăbești, la sfârșit de martie, imediat ce lacul s-a dezghețat. Protagoniștii filmului vorbesc despre alegerea locului, monturi și nade în pescuitul pe apă rece. Iata cateva imagini din film…

]]> http://www.pvtv.ro/video/10507.html/feed 0 http://www.pvtv.ro/pescuit/pescuit-stationar-cu-adi-petrisor/cum-folosim-momeala-vie.html http://www.pvtv.ro/pescuit/pescuit-stationar-cu-adi-petrisor/cum-folosim-momeala-vie.html#comments Mon, 14 May 2012 07:53:53 +0000 Adi Petrisor http://www.pvtv.ro/?p=10497

Daca la fiecare pescuit am folosi corect si intr-o cantitate suficientă momeala vie cu siguranta rezultatele noastre la finalul partidei de pescuit ar fi foarte imbucuratoare. Cand spunem momeala vie ne gandim in primul rand la viermusi, rame, larve de libelula, fouille. Cu aceste vietati, daca sunt folosite corect si alese pentru specia de pesti care trebuie, vom avea satisfactii depline.

Viermii putem sa-i folosim in mai multe feluri. Cu prastia, atunci cand facem un pescuit la rubeziana sau la un alt stil incat sa ne permita lansarea lor in zona plutei, colati cu un lipici special care leaga doar pana in momentul in care bulgarele ajunge pe fundul apei. De asemenea viermii putem sa-i folosim intr-o nada colanta sau intr-o nada mai putin umectata, asta depinzand de zona unde dorim sa pescuim, mai la suprafata sau pe fundul apei. La pescuitul cu feederul cel mai indicat este sa folosim viermii morti. Sunt doua proceduri corecte care se aplica la omorarea viermilor. Prima procedura este prin oparire. Se pune apa la fiert, dupa care se toarna peste viermi. In cateva secunde mor, insa trebuie avuta mare atentie pentru ca daca dupa oparire viermii nu sunt bagati la rece cateva ore se inegresc si nu mai sunt buni, iar asta ne va aduce mai multe probleme decat bucurii. O alta metoda de omorare a viermilor este prin sufocare. Se toarna apa peste viermi si dupa cateva ore acestia vor muri. Pescarii englezi folosesc acest gen de sufocare a viermilor plecand de la o logica si anume ca viermii devin mai grei si sunt mult mai stabili in apa. Un alt mod de a folosi viermii este de a-I baga direct in cosuletul de feeder. Trebuie numai sa introducem viermi in el si putem pescui fara niciun fel de problema. Viermele mort este preferatul morunasului, adora sa gaseasca in nada asa ceva.

La rame problema este mult mai simpla. Ele se pot folosi in doua moduri, taiate cu o foarfeca speciala si bagate in nada sau pamant sau, in cazul in care avem rame multe, bagate in mixer pentru a obtine o zeama pentru umectarea nazii.

Larvele de libelula sunt deliciul pestilor atunci cand pestele este foarte mofturos si pot fi salvarea salvarea pescarului. De altfel, pe langa introducerea lor in nada si pamant se pot pune, fara problem, in carlig. Vreau sa specific ca la babusca si platica nu este nimic mai bun precum larvele de libelula.

Am ajuns la fouille. Acest gen de momeala atrage tot felul de pesti. Daca viermii, ramele, larvele se pot pune si in carlig, din cauza dimensiunii mici fouille-ul nu poate fi pus in carlig. Se foloseste in nada sau cel mai bine in pamant ori colat, asta doar in cazuri exceptionale, cand pestele este putin si este reticient.

Folosind in aceste moduri momelile vii cu siguranta veti avea o partida reusita. Momeala vie este sfanta in pescuit. Multi pescari merg cu numai 2-3 portii de viermusi la pescuit si se astepta sa aiba bucurii la finalul partidei, insa de cele mai multe ori partida este ratata.

Aceasta a fost povestea momelii, pana data viitoare va doresc fir intins.

Iata noutatile pe care vi le-am pregatit saptamana aceasta: CATCH & RELEASE CU VLAD PAVLOVICI – La spartul gheţii: Martie pe Tâncăbeşti – partea 2, POVESTEA CUTIEI CU NĂLUCI – Magia nălucilor suple, Energofish – Împotriva ştiucilor cu plasticele Mann’s, MASTER CRAP – Recorduri dezgheţate, Pescuitul în focus -  Episodul 22, The ultimate fishing show 2 -  Episodul 6, CU OCHII PE PLUTĂ – Plătici cu buze mici

Stateam de vorba in drum spre o filmare in Delta Dunarii cu unul dintre cei care au ajuns la Caspe, in Spania, pentru a pescui pe Ebro. O gasca de pescari care au mai facut asemenea expeditii si in Italia, Suedia si Norvegia, marea majoritate pescari de competitie, unii dintre ei si participanti la campionate mondiale de pescuit si cupe mondiale. Asadar pasiune multa, o dragoste aproape obsesiva pentru pescuit si pesti. Expeditia din Spania le-a dezvaluit un rau Ebro plin de pesti, de la somni mamut, la salai dintosi, omniprezenti si agresivi, pana la nobilii bassi care au reinventat pescuitul cu naluci al secolului XXI in Europa.

Acolo au intalnit pescari din toate tarile europene, atrasi de mirajul unui rau dedicat pescuitului sportiv, care colcaie de trofee. Istoria destul de recenta a acestor locuri este impregnata cu imaginea unor asezari sarace, in care pescuitul comercial ii ajuta pe oameni sa-si tarasca destinele de la o zi la alta. Introducerea somnului, bassului si salaului a schimbat insa radical soarta acestor locuri care au devenit faimoase pe harta turismului al carui alibi este pescuitul sportiv. Viata arata mult mai bine acum in cochetele asezari de pe malul fluviului spaniol, acolo unde turismul si pescuitul sportiv au demonstrat ca sunt mult mai rentabile decat pescuitul comercial.

Bass prins in Spania pe Ebro - 2012

Am ajuns in Delta si, dupa o tura succinta pe la Gorgova si Mila 23, unde ne-am convins ca stiuca e o speranta desarta, am plecat spre incinta de la Cormoran, acolo unde am aflat ca a fost inca o saptamana de exceptie, cu recordul la 9,700 kg. Realitatea ne demonstreaza ca turismul si pescuitul sportiv merg mana in mana daca este apa frumoasa, multa natura si respect pentru ceea ce ne inconjoara. Distanta dintre pescuitul in incintele din Delta si pescuitul din ghioluri si canale este mare, mare cat distanta parcursa de pescarii nostri pentru a ajunge in Spania. Delta prospera astazi doar intre diguri, la adapost de furia braconajului metamorfozat la umbra cherhanalelor in pescuit comercial. Nu sunt turisti in Delta si doar o mare sansa va relansa turismul aici in contextul in care efectele jafului piscicol se resimt deja in vintire si setci.

Pescuitul cu aparat de curentat este generalizat in Delta Dunarii si este singurul profitabil in conditiile in care densitatea de peste este minima. Orice pescar roman care a fost in Spania, pe Ebro, se intreaba cand oare se va intampla asa si la noi? Potentialul Deltei este mult mai mare decat al raului Ebro, ca sa nu mai vorbim despre fauna, flora si peisaj. Deocamdata toate acestea sunt valabile doar in incinte, si de multe ori digurile si paza par prea subtiri pentru a face fata navalei jefuitorilor care au exterminat pestii din zonele publice. Iata de ce va dau un sfat: in cazul in care, prin cine stie ce minune, prindeti bine peste – indiferent ce – intr-o zona, feriti-va sa nu va vada localnicii care sunt in trecere cu barcile pe acolo. Nu va laudati, nu dati detalii celor de la pensiunea unde sunteti cazati, altfel riscati ca a doua zi sa reveniti pe locul de pescuit si sa constatati ca zona a fost “periata” in timpul noptii cu aparatele electrice.

Stiuca de incinta Delta – 2012

Paradoxal, intre pescuitul in Delta si cel de pe Ebro exista legaturi mult mai adanci. In timp ce la Bucuresti spaniolii au jucat o finala europeana de fotbal constatand ca Romania nu este un teren viran populat doar cu bronzati care cersesc si peshtesc, la Madrid conationali de-ai nostri cersesc, peshtesc si umbla acum, in mai, cu capra, sa faca un ban, terfelind o traditie romaneasca de craciun. Inca nu ne-am hotarat ce e mai bine, sa scapam de noi insine, sau sa ne schimbam?

An de an, sezonul de vânătoare se încheie cu o altfel de ieșire, de data aceasta nu în natură, cum vânătorii sunt obișnuiți, ci la balul vânătorilor unde vin împreuna cu familiile pentru a sărbători și a se simți bine. Balul vânătorilor este o altă tradiție vânătorească pe care de data aceasta o găsim organizată de Asociația Sitaru unde, invitați fiind, am mers să filmăm și să vă arătăm și dumneavoastră câteva imagini.

Asta ne aduce si la sensul titlului. Voi incerca, prin articolele postate in aceasta sectiune, “ABC la crap”, dar si printr-o serie de episoade ce vor aparea in curand la PV-TV, sa-i ajut pe aceia care doresc sa faca primii pasi in trecerea de la pescuitul clasic, cu bambine, patratica, bomba, etc. la pescuitul modern, sportiv de crap.

Este de ajuns sa deschizi orice forum pescaresc pentru a vedea cat de multi sunt cei dornici sa invete, sa afle lucrurile de baza, insa oare cati or fi cei carora le este jena sa intrebe aceste lucruri, de teama sa nu fie luati in ras?

“ABC la crap” nu cunoaste acesti termeni, de teama, de luat in ras, pentru ca este mult mai apreciat cel ce doreste sa invete intreband decat cel “care le stie pe toate”.

Voi incerca sa abordez toate subiectele care par complicate pentru cei aflati la inceput, sa creez un punct de plecare catre o viitoare “cariera crapista”. O sa trecem impreuna prin densitatea acestei lumi, atingand subiecte precum: echipament, monturi, tactici, nade si multe altele.

Pentru a acoperi o gama cat mai larga de subiecte, imi puteti adresa orice fel de intrebare aveti la adresa vlad.dobre@pvtv.ro, intrebare la care veti primi cu siguranta un raspuns din partea mea. De asemenea, urmariti sectiunea “ABC la crap” pentru ca voi posta regulat subiecte noi, tutoriale video, imagini interesante ce vor fi, sper eu, de un real folos.

Salut! Numele meu este Radu, locuiesc in Spania si pot sa spun ca sunt pescar de crap, dar incepator. Vreau sa te rog sa-mi dai si mie o reteta de mamaliga, dar sa fie cu ingrediente ieftine.

Pe momitor poti pune orice tip de mamaliga, important este sa fie facuta suficient de tare ca sa reziste la impactul cu apa si sa nu se desfaca foarte repede. Daca urmaresti emisiunea “Un crap cat o iarna” o sa afli atat reteta cat si modul de preparare pe care il foloseste Vasilica Ivan “Baboieru”, unul dintre expertii in domeniu. Eu o sa incerc sa reproduc ceva din ce a spus el, dar cel mai bine te uiti si vezi exact.

Vasilica foloseste un amestec de cereale cu proportia de 60% porumb, 20% grau si 20% orz, toate macinate ceva mai mare. Pune apa la fiert si adauga faina rezultata pana cand obtine o pasta de consistenta unui terci, asa cum mancam pe vremea cand eram copii. Lasa la fiert, iar cand mamaliga incepe sa se intareasca mai adauga putina faina si amesteca cu simt de raspundere, asa cum trebuie facut pe intreaga perioada a prepararii, deoarece exista riscul de a se arde, a se afuma si atunci ai compromis reteta. Cand a devenit tare, ii mai pune putina aroma de vanilie, mai amesteca putin si gata nada. Spor la treaba si fir intins.

  Ok, e vorba de wobblere…

                Când vine voba de wobblere, e multă teorie, multă dezbatere, sunt multe pasiuni şi simpatii. Fiecare pescar are preferatele lui, pe care le înlocuieşte când le pierde sau se deteriorează, şi bagă chiar mâna în foc pe faptul că ştie o reţetă de succes pentru anumite locuri, ape, anotimpuri sau peşti, toată construită pe un mic peştişor din plastic sau lemn. Unii sunt atât de pătimaşi încât ar crede că peştii înşişi preferă anumite mărci de wobbler. Alţii adună colecţii de sute şi mii de piese… şi bine fac!

Fără să merg mai departe, dacă vrem să fim eficienţi şi pragmatici, trebuie să nu uităm că în realitatea pescuitului vorbim de localizare, stimuli şi repere generate de năluci, adaptate la nivelulul de activitate sau agresivitate a peştilor răpitori, la un moment dat. Mai ales când vorbim de pescuitul cu wobblere, în alegerea nălucilor, e bine să nu uităm aceste lucruri şi să rămânem cu mintea deschisă.

Sărind peste definiţia şi descrierea wobblerului, explicaţii pe care deja le consider inutile, rămâne dilema: silent, rattling sau jointed?
Wobblerele silent sunt cele care nu fac zgomot. Veţi spune: bine, dar nu aşa e normal? Răspunsul e undeva la mijloc. Iată însă că există şi wobblere rattling care nu sunt altceva decât năluci hard-bait identice cu cele silent în ceea ce priveşte forma, dimensiunea, coloritul şi funcţionalitatea, dar care produc în momentul evoluţiei în apă, un zgomot, un zornăit dacă vreţi, asemănător celui făcut de un şarpe cu clopoţei. Acesta este dat cel mai adesea de un număr de bile din plastic sau metal, pe care nălucile rattling le conţin în interior.

Wobblerele jointed sunt cele ale căror corp se cumpune din mai multe bucăţi, cel mai adesea doar două, unite printr-o articulaţie mobilă care dă o amplitudine şi o bătaie deosebite în evoluţia nălucii.

Ideea de la care s-a pornit în construcţia sau fabricarea primelor wobblere şi care reprezintă o logică de bază şi de bun simţ, este aceea conform căreia, dacă reuşim să imităm cât mai bine aspectul şi modul de deplasare al anumitor specii de peşte care constituie prada răpitorilor, vom reuşi cu siguranţă să îi păcălim şi pe aceştia.

Dar oare pisica chiar confundă ghemul cu un şoarece?

Uneori o prezentare cât mai naturală nu este deloc suficientă şi asta pentru că, atunci când vorbim de pescuitul la răpitori, nu ne bazăm neapărat pe faptul că sunt flămânzi ci chiar pe faptul că sunt… răpitori! Cred că acesta e şi motivul pentru care experţii în supravieţuire te învaţă să nu fugi de urs sau de leu când îi întâlneşti. Ne bazăm aşadar pe declanşarea acelui instinct irezistibil de a ataca, în jurul căruia se construieşte existenţa oricărui răpitor.              Aici, nălucile încep să aibă un rol important în ceea ce priveşte prezentarea, evidenţierea, identificarea, capacitatea de a stârni un peşte răpitor? Când peştilor le e cu adevărat foame, pescuitul cu orice tip de nălucă nu e mare ştiinţă. Nici termenii momeală şi nălucă nu par să mai aibă acelaşi sens.

Şi un peşte răpitor aflat în stare de apatie, caracterizată de un nivel scăzut de activitate şi agresivitate, poate fi provocat să atace, dar cu siguranţă, modalitatea de a te apropia şi de a-l stârni trebuie să fie una deosebită, care să nu aibă efectul contrar, de a-l pune în alertă mai mare sau de a-l îndepărta.

Practic vorbind, pentru început, aş utiliza un wobbler silent într-o apă stătătoare şi limpede, încercând iniţial o prezentare naturală. Alteori aş face-o în condiţii de slabă activitate a peştilor, fie ei paşnici sau răpitori. Dar mintea pescarului şi a peştelui, funcţionează pe căi misterioase.

Rattling-urile se fac mult mai repede remarcate. Sunt mai uşor de localizat şi de găsit într-o apă tulbure sau curgătoare, ori de către specii al căror văz este mai puţin dezvoltat, cum e somnul. Alteori pot părea o soluţie bună când abordăm o structură pe care o bănuim a fi adăpostul unui răpitor şi încercăm să-l anunţăm că i-am invadat teritoriul. Bilele din interiorul lor au cel mai probabil rolul de a provoca şi de a da semnale de la distanţă. Mâncarea de zi cu zi a ştiucii, sigur nu face ca un şarpe cu clopoţei, dar la fel de sigur o pot atrage, în anumite zile. Aş înclina să spun că rattlingurile sunt o alegere bună aproape în orice situaţie, în cazul unui peşte ca bibanul de exemplu.

La hard-body-urile jointed e mai mult o chestiune de mişcare. Datorită articulaţiei, acestea produc adesea un zgomot specific în deplasare dar le găsim deopotrivă în variante silent sau rattling.

Din păcate pentru pescar, wobblerele nu se pot prescrie. Nu există o reţetă. Nu au fişă tehnică şi instrucţiuni de folosire. Pescarii experimentaţi pot face însă alegeri bune bazate doar pe instinct şi experienţă, deşi informaţiile şi o strategie de abordare bazată pe aceste calcule şi ipoteze a stimulilor şi instinctelor pot fi de bun augur.

Pescuitul la wobbler este un acord fin al stilului, tehnicii şi vitezei de recuperare, cu alegerea tipului şi dimensiunii nălucii, cu asortarea coloritului, pentru o anume apă, pentru un anume peşte, într-o nu ştiu care seară, într-o nu ştiu care vară…

După toate acestea, când nimic nu apre să dea rezultate, singura tactică bună pare a fi să aveţi la îndemână mai multe modele şi variante de wobblere, din care să puteţi alege şi să nu abandonaţi, să continaţi să schimbaţi năluca până când găsiţi singuri o soluţie de moment. Cum spune Mike Iaconelli: never give up! Aşa se construieşte flerul, experienţa şi mâna unui pescar de wobbler. Când partida părea pierdută, am pus totuşi şi un jointed de 6 cm, medium runner, un perch… veţi spune mai târziu.

Oricât de logice şi studiate alegeri am face, oricât de bune, renumite şi bine croite wobblere vom utiliza, nu vom face decât să ne maximizăm şansele. Nu putem băga mâna în foc dinainte, pentru reuşita unei partide, mai ales când vine vorba de wobbler, dar da, pot fi în anumite condiţii nălucile cele mai indicate. Ştiinţa lor este însă una vastă şi e mai mult o istorie, o cronologie, o sumă de ore, zile şi ani de stat pe apă. Şansele partidei se joacă doar pe apă iar deciziile bune se iau adesea din mers, la faţa locului, chiar dacă o strategie de bază, logică şi bine pusă la punct e indicat să existe, şi toate astea pentru că, aşa cum spune un prieten, să nu crezi că baboiul împarte aceeaşi realitate cu tine…

PVTV scoate la licitatie ultimul loc atribuit Romaniei la cel mai celebru concurs de pescuit la crap World Carp Classic 2012. Concursul de anul acesta se desfasoara intre 2 si 8 septembrie, pentru prima data pe lacul Bolsena din Italia.

Pentru a intra in posesia acestui ravnit loc trebuie sa licitezi, castigatorul licitatiei urmand sa participe la concurs. Valoarea de inceput a licitatiei pleaca de la taxa de baza a locului si anume 1200 Lire sterline. Banii care se vor strange peste aceasta taxa se vor redistribui catre concursul de calificare pentru World Carp Classic 2013, care va avea loc in octombrie.

Modalitatea de licitatie este simpla. Cei interesati pot licita prin email la office@pvtv.ro, iar mailul trebuie sa contina urmatoarele: numele celui care liciteaza, CNP-ul, o adresa de email si un numar de telefon si, evident, suma licitata. Noi vom publica pe site, de cate ori este cazul, fiecare noua licitatie.

Licitatia se va desfasura pana in data de 1 iunie, cand automat va fi declarat castigator licitatorul cu suma cea mai mare.

Sa inceapa licitatia!

]]> http://www.pvtv.ro/video/albituri-la-pescuit.html/feed 2