Şalăul este un peşte originar din Europa. Răspândire pe glob: Se găseşte în toată Europa, cu excepţia Peninsulei Iberice, Italiei şi Angliei .În România traieşte în Dunăre, în bălţile dunărene, în râuri mari, în lacuri litorale precum şi în cele din interior. Acest peşte preferă apele bogate în oxigen, cu un fund solid, deoarece încercă mereu să găsească locuri în care să se ascundă, putând să folosească în acest scop chiar şi lipsa de uniformitate a fundului apei. În lacuri, şalăul încearcă să se ascundă pe lângă buşteni sau stuf, evitând zonele cu mâl, în timp ce în râuri preferă zonele în care apa curge cu viteză mai mică. Acest peşte răpitor poate creşte până la o lungime de 1 metru şi poate atinge o greutate de 15 kg. Corpul său este alungit, are un cap lung şi ochi mari. Gura este foarte mare şi are o mulţime de dinţi mici, precum şi două perechi de dinţi mai mari, spre deosebire de ruda lui mai mică, bibanul. Pe flancuri prezintă 6-8 dungi.

Sezonul lor de împerechere este în martie- aprilie. Şalăul îşi depune icrele în vecinătatea rădăcinilor de copaci care ajung în apă, iar masculii păzesc icrele până la eclozare. În zonele unde nu pot găsi astfel de locuri, oamenii încearcă să le amenajeze ei, plantând vegetaţie pe lângă marginea apei.
Alevinii de şalău încep viaţa hrănindu-se cu forme de viaţă de tip plancton (rotaria, daphnia magna, diatomus), trecând apoi la animale puţin mai mari şi viermi, pentru ca în final să devină carnivori atunci când ajung la o lungime de câţiva centimetri. Acest obicei şi-l pot păstra chiar şi după ce mai cresc, devorând ocazional melci şi alte moluşte.

• Pin It
• Share
• Tweet